Saon a fost înființată în 1846 ca paraclis metoc, de călugării plecați de la Mănăstirea Celic Dere, care au ridicat din chirpici un paraclis și câteva chilii. Din 1881, prin strămutarea aici a celorlalți călugări de la Celicul de Jos de către episcopul Iosif Gheorghian, schitul a devenit de sine stătător. Tot atunci s-au ridicat o biserică din chirpici și lemn, cu hramul Înălțarea Domnului, și două corpuri de chilii.
În vremea starețului Filimon, între 1889 și 1905, un incendiu a mistuit schitul; doar biserica a rămas neatinsă. La 1 septembrie 1909, episcopul Nifon Niculescu a pus temelia bisericii noi, din cărămidă și piatră, cu trei turle. Primul Război Mondial și cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbușit, au întrerupt lucrările; după 1956 turlele au fost reconstruite și pictura executată, iar în 1959 biserica a fost sfințită.
În 1930 așezământul s-a transformat în mănăstire de maici. În 1959 a fost desființat de regimul comunist, în 1972 a fost reînființat ca metoc, iar din 1990 este din nou mănăstire de sine stătătoare. Pictura murală a paraclisului a fost realizată de fosta stareță Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, iar catapeteasma a fost lucrată de C. Kipirlin în 1957.
