De ce merită
Pe grindul Caraorman, un grind de origine marină din sudul brațului Sulina, pădurea și nisipul stau unul lângă altul. În nord sunt dune fără vegetație, cu pâlcuri de plop și frasin între ele; în sud, stejari bătrâni și pajiști de nisip asemănătoare celor de la Letea. Consiliul Județean Tulcea amintește stejari de peste 30 de metri și plante agățătoare de tip mediteranean, cu liane care urcă până la 25 de metri.
Povestea completă
Pădurea a fost pusă sub ocrotire în 1938. Din 1990 face parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării, iar limitele zonei strict protejate au fost fixate prin Hotărârea de Guvern nr. 248/1994. Zona are 2.250 de hectare și este una dintre cele 20 de zone strict protejate ale rezervației.
Administrația Rezervației (ARBDD) explică de ce: aici sunt protejate cele mai dezvoltate și mai reprezentative dune de nisip neacoperite de vegetație din Delta Dunării și pădurea Caraorman. Cea mai mare înălțime a terenului e de 7 metri. ARBDD a înregistrat aici 102 specii de păsări, printre care codalbul, corbul și ciocănitoarea neagră, dar și vidra și broasca țestoasă de baltă.
Fiind zonă strict protejată, pădurea nu e un loc de plimbare liberă: în interiorul ei sunt permise doar cercetarea și documentarea. Turiștii o pot vedea pe traseul de drumeție „Caraorman – Pădurea Caraorman” (D2), unul dintre traseele terestre stabilite de ARBDD, care pornește din satul Caraorman.
