De ce merită
Isaccea e pe malul drept al Dunării, lângă Noviodunum, cetatea romană care a fost baza flotei romane de la Dunărea de Jos. Cetatea e la circa 2 km de oraș. În centru, aproape una de alta, sunt două lăcașuri vechi: Geamia Mahmud Yazîcî, cu minaretul de 25 de metri, și Biserica Sfântul Gheorghe, amândouă monumente istorice.
Povestea completă
Romanii au ridicat Noviodunum la începutul secolului I, pe locul unei așezări getice. Pe lângă flotă, aici a fost un sediu militar, iar în vremea Severilor orașul a primit rangul de municipium. Săpăturile au scos la iveală terme, o bazilică, locuințe și turnuri de apărare, între care Turnul Mare.
Isaccea apare prima dată într-un document în 1321, la geograful arab Abulfeda, cu numele Isakdji. Orașul era lângă un vad al Dunării și pe drumul cel mai scurt dintre capitala otomană și Moldova sau Polonia, așa că pe aici au trecut armate și caravane de negustori. În 1621, la expediția sultanului Osman al II-lea împotriva Poloniei, aici s-a ridicat o cetate. Războaiele ruso-turce au lovit greu orașul: după o hartă rusească, la sfârșitul războiului încheiat în 1829 mai rămăseseră în picioare 120 de case.
Azi în oraș sunt biserici ortodoxe, o biserică ortodoxă de stil vechi, una baptistă și geamia. La recensământul din 2021, orașul avea 4.408 locuitori, împreună cu satele Revărsarea și Tichilești, care țin de el.
În apropiere e Mănăstirea Cocoș, întemeiată în 1833 de trei călugări români veniți de la Muntele Athos, la circa 11 km pe drum.
