Ibida se află în centrul provinciei Scythia, la intersecția unor rute comerciale importante, și este traversată de la vest la est de pârâul Slava. Cetatea are douăzeci și patru de turnuri, o linie de fortificație de peste două mii de metri, trei porți de acces și o anexă fortificată cu opt turnuri.
Vasile Pârvan a identificat cetatea de la Slava Rusă cu vechea polis Ibida, pomenită de Procopius între orașele refăcute de Iustinian. Prima incintă datează din perioada tetrarhică și este groasă de 3,4 metri, construită din blocuri masive de calcar; a doua, mai târzie, are 2,2 metri și e din piatră sumar fățuită. Sistemul a funcționat până la începutul secolului al VII-lea.
Transformările de la începutul secolului al IV-lea sunt legate de răspândirea oficială a creștinismului; evoluția a fost întreruptă brusc de evenimentele care au urmat bătăliei de la Hadrianopolis, în anul 378. În 2008 a fost descoperit complexul funerar M141, cu resturile a cel puțin douăzeci și opt de indivizi, acoperiți cu piatră spartă — urma unui episod de distrugere.
Satul de azi suprapune circa șaizeci la sută din suprafața cetății. Situl a fost semnalat de D. Butculescu în 1885, iar cercetarea sistematică a fost reluată în 2001 de ICEM Tulcea.
