Troesmis avea un rol strategic pe frontiera dunăreană a Imperiului Roman. Izvoarele scrise, mai ales inscripțiile, atestă în secolul al II-lea lagărul legiunii a V-a Macedonica, cu canabae-le lui și încă o așezare civilă.
După dislocarea legiunii, la Troesmis este atestat un municipium. Tăblițele de bronz păstrate astăzi la Londra dau titulatura completă: municipium Marcum Aurelium Antoninum et Lucium Aurelium Commodum Augustum Troesmensium. Rangul municipal a fost acordat între 177 și 180, sub Marcus Aurelius și Commodus. Situl e pomenit de izvoare de la Ovidiu, în anul 15 d.Hr., până la Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în secolul al X-lea.
Sunt de fapt două fortificații, pe două înălțimi deasupra Dunării, la circa patru sute de metri una de alta. Cetatea de Est are formă pătrată, cu laturile de 120 și 145 de metri, și turnuri cu frontul rotunjit. Cetatea de Vest are formă trapezoidală, cu laturi de 150, 100 și 80 de metri, și patru turnuri rectangulare.
Inscripțiile de la Troesmis au fost scoase din zidurile celor două fortificații, unde fuseseră refolosite ca material de construcție. Numărul lor foarte mare a stârnit un interes care s-a transformat, de multe ori, într-o acțiune sistematică de demantelare a zidurilor. Prima intervenție a fost a inginerului francez Désiré More, cu concesiune otomană, în 1860.
Cetatea de Vest se păstrează mult mai bine; cea de Est a fost afectată în întregime de vechile intervenții. Repertoriul Arheologic Național înregistrează Cetatea de Vest ca grav afectată.
